Monitoare
De ce l-ar ajuta un pic de statistică pe designer-ul tău favorit
Sabato De Sarno fuge de la Gucci (arhivă), pe motivul românesc că „nu mai ie bani, boos”. Problema asta e una de management și, ultimativ, de statistică.
În 2018, un student oarecare pe nume Jayne Mathias scria (arhivă) că stakeholder-ii de la Gucci erau reticenți în a adopta modele (i.e., statistice/ economice/ matematice, cum vreți voi să le ziceți) predictive, pentru a-și augmenta vânzările și profitabilitatea. Problema de la care pornise Mathias a fost că segmentul vizat de Gucci este unul de milleniali care nu dau 2 bani pe „loialitatea față de brand” (i.e., orice ar fi asta), ci doar sunt milleniali cu bani. Care-i problema aici? Că nu-i monitorizezi p-ăia.
După cum descrie și Mathias, fostul CEO Gucci, Marco Bizzarri, nu prea era un mare fan al numerelor. Asta spune chiar el, într-un interviu din 2017 (arhivă): „You need to start with creativity. […] It doesn’t start with numbers”. Același Marco Bizzarri este, în prezent, cofondatorul unei firme de investiții cu capital privat, Forel (arhivă), semn că, poate, nu începe cu numere, dar, sigur, se termină cu ele; și că e fan înrăit al numerelor doar atunci când au o relație pozitivă solidă cu magnitudinea buzunarelor.
De ce ar fi o problemă de statistică, totuși? Atunci când ai „third profit warning in a row” (arhivă), pe al treilea trimestru din anul fiscal 2024, ar trebui ca toate sistemele de monitorizare să înnebunească pe loc. Niciun sistem de monitorizare nu a înnebunit la Gucci, însă. Vedem, în raportul de Q3 2024 (arhivă), o scădere de 25 de puncte procentuale, față de Q3 2023, doar pentru Gucci, după ce Q2 2024 înregistrase o scădere de 19 puncte procentuale față de același trimestru al anului fiscal anterior. Mai sunt scăderi double digit și pe alte case, desigur, dar niciuna nu poate fi rivala albinuței lui Alessandro Michele, în ale scăderilor.
Atunci când deschizi raportul de primă jumătate a anului fiscal 2024 (arhivă), observi și alte șmecherii de firmă, cum ar fi:
Că 90% din vânzările Gucci vin din magazinele fizice;
Că vânzările de tip e-commerce se duc în cap;
Că turiștii cumpără mai mult Gucci în Japonia, pentru că yen-ul s-a dus în cap (fapt relatat și de un articol din primăvara trecută, din The Guardian; arhivă);
În cazul în care concluziile arată precum în raportul de Q3 2024, „we are methodically executing our strategy”, corelat cu încasările și pierderile de personal ale Gucci, putem să ne dăm seama că economia vibe-based pe care a rulat, o bună perioadă, cel mai contrafăcut brand de la Autovit, se încheie printr-o zguduială monetară de mare anvergură. Rețeta perfectă v-a fost prezentată de: Un CEO care îți vinde gogoașa supremă a „creativității”, în timp ce el sifonează capitalist pe alte părți; un director creativ ce vrea să scape de adidași, hanorace și mini-genți (neînțelegând, cu grație, parvenitismul segmentului căruia vrea să i se adreseze și căruia îi remixează manelele vestimentare, să sune mai mult ca opera); o echipă de raportaci ce se jură că își fac treaba bine; un segment de pielărie ce performează prost (i.e., din raportul fiscal pe prima jumătate a anului 2024), dar în care tu bagi bani aiurea (i.e., din articolul din Vogue Business); respectiv un executiv pe nume Francois-Henri Pinault ce cope-uiește solid, în fața analiștilor, că impactul negativ global asupra sectorului de lux este ceva ce impactează „sever performanțele”, dar „pe termen scurt” (i.e., asta fiind vrăjeală corporatistă, pentru că și raportul de Q3 2023 – arhivă – arată că performanța Gucci se afla în scădere, față de Q3 2022, cu 7 puncte procentuale).