Talentatul Domn Ripley
Despre una dintre pseudoconferințele autohtone de psihologie
(Kinda) Short Intro
Ați auzit, vreodată, despre conferințe false? Anumite astfel de conferințe pot fi etichetate drept „false” pentru că nici măcar nu se materializează, dar articolele sunt publicate și indexate în baze de date internaționale (Asadi et al., 2018). Practic, o casă goală în mijlocul Neantului, menită doar să ne distragă atenția de la faptul că anumiți autori și cercetători își umflă CV-urile cu ajutorul publicațiilor aruncate la conferințe false. Ceva și mai interesant, însă, se întâmplă atunci când conferințele, în sine, există și chiar se organizează, articolele sunt publicate și indexate în baze de date internaționale, dar nu au vizibilitate. Totul se întâmplă contra unei sume de bani, firește, acesta fiind un element crucial al entităților „predatory”, ce poluează știința academică (pentru mai multe detalii, vezi Pai, 2016; arhivă).
Deep Dive
Survolând, precum o dronă, Web of Science (arhivă) (i.e., fost ISI Thomson; urmează să explorăm și motivul pentru care această mențiune își are locul chiar aici), am dat peste una dintre aceste conferințe. Aceasta este denumită sugestiv: Conferința Internațională de Psihologie Aplicată. Urmărind Citation Report-ul generat de Web of Science (i.e., pe care îl vom abrevia, începând cu această clipă, WoS), descoperim faptul că, în 2010, această conferință și-a indexat articolele in WoS. Astfel, 45 de articole, prezentate în cadrul conferinței, au devenit, brusc, articole „indexate ISI” (arhivă). Acest atribut al unui articol, de a căpăta indexare ISI, reprezintă, pentru cercetători, criteriul primar de mândrie și de importanță academică și științifică dominată, deseori, de un fals simț de superioritate intelectuală (pentru o lectură ceva mai serioasă, în acest sens, se recomandă Pavlenko & Bojan, 2018).
După aceste clarificări, vă voi prezenta dinamicile de citări, pentru cele 45 de articole de la Conferința Internațională de Psihologie Aplicată (Figura 1).
Impresionant, așa-i? 45 de articole indexate ISI, în 2010, cu zero citări, la mai bine de un deceniu distanță! Ce am făcut, pentru a merita astfel de performanțe academice și științifice, în minunatul și deloc controversatul domeniu al psihologiei?
Deeper Dive
Putem să ne comportăm, pentru prima oara în viață, precum Inspectorul Gadget, și să rezolvăm un caz abracadabrant ce ni se afișează la orizont.
Pentru a observa proveniența acestor articole, putem accesa orice entry listat de WoS și să ne uităm, abil, prin metadate. Pentru început, haideți să verificăm dacă acest jurnal există și nu este doar o cocioabă în care trapperii își ascund marfa (arhivă) (Figura 2).
Pentru a face cunoscută veracitatea „jurnalului”, mergem, de îndată, pe ISSN Portal, pentru a verifica dacă, într-adevăr, acest jurnal a fost înregistrat cu un cod ISSN și nu încearcă să ne șmecherească, în vreun anumit fel.
Elegant! Chiar există (arhivă) și chiar i s-a alocat un cod ISSN valid (Figura 3).
Acest jurnal a fost publicat de către Editura Eurobit, din Timișoara. Atunci când ne uităm pe website-ul editurii (arhivă), însă, observăm că nu figurează această denumire de „manifestare științifică internațională”, în anii 2009 sau 2010 (Figura 4).
Deja începem să băgăm această conferință la bănuieli…nu apare listată pe site-ul editurii ce o publică? Sau apare cu alt nume? Haideți să ne continuăm săpăturile în metadatele articolelor indexate ISI (Figura 5).
Ok, a fost în Timișoara, în 2009, dar, pe site-ul Editurii Eurobit nu apare vreo conferință, în perioada 8-11 octombrie 2009. Caterincă. Ce este cu sponsorul, însă? Ce reprezintă această „Uniune Fundația Augusta”? Precum orice sponsor ce se respectă, Uniunea în cauză deține o pagină pe Facebook (Figura 6).
Putem observa, de îndată, o mențiune la fel de elegantă ca mai devreme - „Fondatorul Universității Tibiscus din Timișoara”. Această universitate este una privată, fondată în anul 1991 (arhivă). Acum, că știm toate acestea, însă, ar fi cazul să găsim și noi un articol, pentru a-l putea citi!
Mergem de urgență în Google Scholar, unde ne încercăm norocul cu titlul primului articol apărut la căutarea conferinței noastre. Nu spre mirarea noastră, nu găsim ceea ce căutăm (Figura 7).
Poate nu încercăm un motor de căutare suficient de permisiv - ce ar fi să repetăm căutarea, dar, de data aceasta, pe Google (normal) (Figura 8)?
Primim, însă, doar un monstruleț drăgălaș; probabil pentru a nu ne simți descurajați de absența rezultatelor căutărilor noastre.
E timpul, așadar, să trecem la un alt articol. Google ne oferă, de această dată, două rezultate - extrase direct din CV-ul academic al primului autor al articolului căutat (Figura 9).
Din start, observăm ceva de interes - conferința poartă un alt nume decât este listat/ indexat în WoS (Figura 10) - EuPsiRo2009. Greu de zis de ce a fost botezată diferit, peste noapte…
Să căutăm informații despre EuPsiRo, acum! Cu această ocazie, poate vom descoperi originile Conferinței Internaționale de Psihologie Aplicată. Cel mai simplu, puteți căuta, între ghilimele, pe Google, „eupsiro 2009”. Iată că această conferință chiar a existat, se pare, după cum putem observa pe acest link (arhivă); ba chiar mai mult, participanții primeau credite și o minunată diplomă de participare (arhivă), pe care mi-aș dori să o pot deține, în original, sincer!
Mi-aș dori, totuși, să pot citi și un articol de la EuPsiRo 2009…ghiciți ce, însă: Site-ul EuPsiRo 2009 nu mai există (Figura 11). Poate am putea găsi o arhivă a site-ului, pe Wayback Machine.
Un suflet nobil a reușit să arhiveze site-ul, în perioada sa de glorie, aparent - anul 2011 (Figura 12).
Făcând o distinsă călătorie în trecutul tumultos al conferinței noastre indexate ISI, observăm o arhivă vai de capul ei (Figura 13).
Totodată, în clipa în care încercăm să accesăm orice hyperlink de pe pagină, vedem că nu au fost arhivate și materialele aferente conferinței noastre dragi. Cu alte cuvinte…sănătate (Figura 14)!
Remarci să Ne Aflăm în Treabă
Unii dintre voi ar putea spune că știința prea bună ar trebui ascunsă de ochii critici ai necunoscătorilor și ai celor neinițiați. Ce vedem, în exemplul de față, este semnul clasic al unei conferințe iluzorii, făcută special pentru pomparea CV-urilor academice ale unor băieți și fete ce, în prezent, vă predau materii despre care habar n-aveți de ce există, în primă instanță. Ce le rămâne de făcut „cercetătorilor” ce au prins articole ISI la această conferință, le-au trecut, liniștiți, în CV-uri, numai pentru ca, vreun deceniu mai târziu, să nu mai conteze o iotă faptul că și-au scos publicațiile așa cum și le-au scos - din potemkinadă? Nu le rămâne decât să vă vorbească despre elitismul specific mediului academic românesc, cu patima și savoarea din glasul unui măcelar în Ajun de Crăciun.
Later Edit
Revin, vreo oră mai târziu, după încă o serie de săpături prin arhivele EuPsiRo 2009. Aparent, a mai existat un site, pentru această conferință, pe care îl găsim tot cu ajutorul Wayback Machine. După cum putem observa, printre organizatori, se numără și controversatul psiholog Mihai Aniței, fost președinte al Colegiului Psihologilor din România - pentru cine nu cunoaște motivele controverselor, este rugat să parcurgă, religios, articolul Ancuței Stanciu, din 2017 (arhivă), respectiv articolul postat de Europa Liberă, în urmă cu 2 ani (arhivă).
Găsesc util de menționat și faptul că, ulterior conferinței „lipsă”, Mihai Aniței urma să facă schemele vieții sale, cu ajutorul jegoasei inițiative Procedia (i.e., pentru mai multe detalii despre cum poți publica orice mizerie, inventând tot soiul de conferințe, peste noapte, fără evaluare inter pares, la Procedia, a se consulta entry-ul aferent de Wikipedia; arhivă), cu ajutorul căreia le-a lansat în Stratosferă carierele academice a numeroși psihologi din România. Dai un bănuț, noi ne jurăm că oferim peer review, toată lumea e fericită…și publicată, mai ales!